Pro şi contra anonimităţii pe Internet

Articol publicat de Echipa SmileFM la 12 noiembrie 2019

Ar trebui să fim obligaţi să ne divulgăm numele real pe Internet? Propunerea se bucură de susţinere politică. Şi, la prima vedere, are sens. Este un subiect fierbinte, care naşte controverse.

anonim laptop internet

Multe dintre comentariile pline de ură care sunt diseminate în spaţiul virtual sunt insuportabile. Iar faptul că ele aparţin unor autori care nu îşi divulgă numele real este, pentru multă lume, şi mai insuportabil.

La adăpostul pseudonimului, proferarea de insulte şi ameninţări este plăcută. O faci dintr-o zonă de confort, fără a te expune riscului de de a suferi vreodată consecinţele.

Controversa privind reglementarea Internetului

Annegret Kramp-Karrenbauer, lidera Uniunii Creştin-Democrate din Germania (CDU), a declanşat o dezbatere aprinsă cu cererea ei vizând introducerea de reguli pe Internet. Motivele iniţiativei sale au survenit în urma comentariilor publicate în spaţiul virtual după moartea violentă, prin împuşcare, a lui Walter Lübcke, preşedintele districtului Kassel din landul Hessa.

Politicianul CDU era cunoscut pentru atitudinea sa favorabilă refugiaţilor. După moartea lui Lübcke, pe reţelele sociale au apărut multe comentarii în care autorii acestora îşi exprimau bucuria în legătură cu moartea sa, ba chiar îndemnau cititorii să ucidă şi alţi politicieni.

„Trebuie să discutăm dacă pe Internet trebuie permis orice sau dacă avem nevoie de reglementări mai stricte“, a spus Annegret Kramp-Karrenbauer cu privire la moartea lui Walter Lübcke, pe care l-a cunoscut personal. „Vreau să ştiu cine se află în spatele acestor comentarii“, a adăugat ea. Ar fi util ca la dezbaterile pe Internet să poată participa numai utilizatorii care îşi dezvăluie identitatea reală?

Identitate clară. Sigur că da!

Oricărui om care se pune măcar parţial în pielea rudelor lui Walter Lübcke, confruntate atât cu durerea de nedescris produsă de moartea bruscă şi violentă a acestuia, cât şi cu jubilaţia urii pe Internet, introducerea obligativităţii de a-ţi devoala identitatea pe Internet i-ar putea părea justificată. În definitiv, cine ar putea să ia peste picior un asemenea act oribil, ştiind că mesajele pot fi citite de prieteni, rude, colegi, vecini sau de angajator? Greu de imaginat. Numărul de comentarii rău intenţionate în acest caz ar fi probabil semnificativ mai mic.

Un lucru bun! În plus, asumarea propriilor opinii ar trebui să fie de la sine înţeleasă. Aşadar, cine are ceva de spus, trebuie să facă acest lucru sub numele rău real, chiar şi când îi ofensează pe alţii. Sau pur şi simplu să renunţe la insulte. Annegret Kramp-Karrenbauer nu este singura voce de pe scena politică favorabilă dezvăluirii numelui real al utilizatorului pe Internet.  Preşedintele Bundestagului, Wolfgang Schäuble (CDU), susţine demersul.

La fel şi Manfred Weber, membru al Uniunii Creştin-Sociale din Bavaria, care, în calitatea sa de lider al Partidului Popular European (PPE), aspiră să devină preşedinte al Comisiei Europene. Mulţi politicieni – indiferent de culoarea politică – au propriile lor experienţe cu insultele proferate la adresa lor pe net de numeroşi anonimi. Prin urmare, ne putem pune şi în locul acestora.

Identitate clară. În niciun caz!

Cu toate acestea, mulţi bloggeri şi activişti critică vehement ideea, subliniind că există motive bune pentru menţinerea anonimatului în reţeaua virtuală.

De pildă când vine vorba despre dorinţa de a avea un copil, despre boli sau situaţii personale extreme. O femeie care vrea să rămână însărcinată, dar care are probleme, nu ezită să se adreseze forumurilor anonime pe Internet, la fel cum fac şi femeile care sunt gravide, dar care nu vor să se afle acest lucru. Ca să nu mai vorbim despre o femeie care se gândeşte să facă avort. Ar fi traumatizant ca angajatorii, prietenii, vecinii sau rudele să afle aceste amănunte. Acelaşi lucru este valabil şi pentru bolile despre care oamenii vor să afle mai multe amănunte şi să culeagă păreri în încercarea de a le ţine sub control. Pentru cei mai mulţi dintre noi, nu ar fi de dorit ca publicul să ştie ce boală ne macină. Anonimul poate discuta deschis şi onest despre toate acestea. În ceea ce priveşte situaţiile limită, acestea pot cuprinde lucruri sensibile, greu de controlat.

De exemplu, cei care au gânduri de suicid nu vor manifesta aceeaşi încredere în alţi oameni dacă vor fi obligaţi să caute ajutor de specialitate cu nume şi prenume. Dar există şi alte motive importante. Ştim că Internetul nu uită nimic. Oricine a publicat vreodată ceva sub numele său real ar putea să fie tras la răspundere şi după câteva decenii pentru afirmaţiile sale, chiar dacă acum are o opinie complet diferită. În plus, există o serie de ţări în care libertatea de exprimare este sever restricţionată. În aceste circumstanţe, oricine îşi exprimă în acele ţări critica faţă de conducere folosind numele său real şi-ar putea pune în pericol viaţa. Şi apoi există companii ca Facebook, care militează pentru înregistrarea completă a numelor utilizatorilor.

Facebook încearcă de mai mulţi ani să-i determine pe utilizatori să folosească numele reale. Însă cine ştie numele real al utilizatorilor le poate lega cu informaţii stocate pe alte platforme, obţinând în acest fel un profil foarte exact despre aceştia. Vrem asta? Oh, da, şi apoi există exemplul Coreei de Sud, unde în 2007 a fost introdusă obligaţia privind afişarea numelui complet pe Internet. Cu toate acestea, legea nu a avut efectul scontat, conducând doar la o scădere foarte mică a afirmaţiilor insultătoare şi fiind ulterior abrogată de Curtea Supremă de la Seul.

Şi acum ce facem?

Sigur, cei mai mulţi oameni din Germania vor fi de acord că nenumăratele comentarii sub pseudonim care cultivă ura, cum s-a întâmplat în cazul lui Walter Lübcke, nu sunt tolerabile, fiind nevoie de combaterea lor.  Însă există circumstanţe – precum cele menţionate anterior – în care are sens să apelezi la un nume fals.

Deci, o abordare potrivită a problemei ar putea pleca de la definirea situaţiilor în care obligaţia de a-ţi divulga identitatea reală este justificată. A aplica o atare regulă pur şi simplu la nivelul întregului spaţiu virtual pare o soluţie cam pripită.

Marco Muller – Deutsche Welle