Istoria cozonacului: desertul de pe mesele românilor de sărbători

Cozonacul este desertul preferat al românilor de sărbători. Fie că este preparat acasă sau cumpărat de la magazin, acesta este mai mereu prezent pe mesele oamenilor de pe aceste meleaguri în zile festive. În prezent, există tot felul de rețete de cozonac, însă toate respectă baza preparatului, diferența făcându-se la umplutură.

Cozonacul are o istorie bogată și datează încă din Antichitate, mai exact în Egiptul Antic. Potrivit datelor istorice, oamenii din acele vremuri aveau cuptoare pentru copt unde reușeau să prepare pâinea cea de toate zilele. De altfel, aceasta se află la originea cozonacului, care a suferit mici modificări în timp. Drojdia era folosită încă de pe atunci pentru dospirea aluatului. Egiptenii au fost primii care au reușit să facă un fel de cozonac, punând miere peste pâine.

Cozonacul, îmbogățit de romani, desăvârșit de francezi

În aceeași perioadă a Antichității, grecii reușeau și ei să producă un fel de cozonac prin îndulcirea pâinii cu miere după care o presărau cu nuci. Produsul era numit „plakous”. Romanii au îmbogățit așa-zisa rețetă de cozonaci, adăugând ouă, unt și fructe uscate. Brutarii preferau să adauge fructe uscate în compoziție deoarece acestea țineau mai mult și nu se stricau.

Prima rețetă de cozonac, în Marea Britanie, a fost găsită într-o carte de bucate din anul 1718. Francezii au descoperit și ei cozonacul cam în aceeași perioadă și îl consumau destul de des, ei fiind de altfel cei care au pus în valoare acest desert mai mult decât oricine. Legat de cozonac există și o poveste interesantă în Franța, care spune că în timpul Marii Revoluții Franceze de la sfârșitul secolului XVIII oamenii nu mai aveau ce mânca și au început să protesteze pe străzile din Paris, strigând că nu mai au pâine. În replică, Regina Maria Antoaneta ar fi rostit cuvintele „Dacă n-au pâine, să mănânce cozonac!”.

Citește mai mult: https://www.shtiu.ro/istoria-cozonacului-desertul-de-pe-mesele-romanilor-de-sarbatori-152245.html