Şocant! “Jaful secolului” a fost făcut cu… o şurubelniţă!

GENIALITATEA HOŢILOR români bate… orice film cu gangsteri! Procurorii olandezi au aflat, ieri, la Bucureşti, că “Jaful secolului”, respectiv furtul a şapte tablouri celebre valorând sute de milioane de euro, a fost comis în octombrie 2012, la Rotterdam, doar cu… O SIMPLĂ ŞURUBELNIŢĂ.

Aşa cum aţi aflat, în exclusivitate, din “ring”, ieri, a sosit la Bucureşti o echipă de procurori olandezi cu scopul principal de a-i audia/ancheta pe cei patru suspecţi arestaţi în “Jaful secolului”: Eugen Darie, Mihai Bitu, Radu Dogaru şi mama ultimului. Primii doi au fost audiaţi ieri timp de mai multe ore. În zilele următoare (respectiv azi şi mâine), vor fi audiaţi Radu Dogaru şi mama acestuia, precum, eventual, şi alţi învinuiţi din dosar, care-i pot lumina pe anchetatorii olandezi. Aceştia, în mod surprinzător, nu s-au mulţumit doar cu o simplă comisie rogatorie pe care ar fi trebuit să o facă, la solicitarea românilor, acolo, în Ţara Lalelelor. Se pune aşadar întrebarea logică: vor olandezii, aici, în România, mai mult decât o simplă anchetă în acest caz din ce în ce mai… bizar?

Şurubelniţa, un “dispozitiv… minune”!

Aşa cum v-a obişnuit în acest caz numit generic “Jaful secolului”, “ring” a aflat, în exclusivitate, ce le-au declarat suspecţii, ieri, procurorilor olandezi. Cea mai interesantă declaraţie a fost a lui Eugen Darie, prieten bun al lui Radu Dogaru, cel care se presupune că ar fi capul/creierul afacerii “Jaful secolului”. “Intrarea în muzeul din Rotterdam, de unde au fost sustrase cele şapte tablouri (n.r. – valorând sute de milioane de euro), s-a făcut cu dispozitivul-minune numit… şu-ru-bel-ni-ţă”, au declarat, pentru “ring”, surse din anchetă. Şocant sau… mai mult decât ingenios? Şi una, şi alta.

Firmele de pază şi asigură ar putea fi trase la răspundere

Înainte de a ne descrie filmul “jafului cu şurubelniţa”, sursele citate ne-au mai dezvăluit următoarele: “Se vede clar că acele tablouri nu au fost asigurate aşa cum trebuie de vreme ce hoţii români chiar n-au umblat nici pe sistemul electronic de siguranţă, nici pe nimic altceva”. E posibil ca, în aceste condiţii, anchetatorii sau părţile din anchetă/proces să ceară/atragă răspunderea atât a firmei care asigura securitatea muzeului cât şi a firmei de asigurări care, “deşi se pregăteşte să intervină ca parte civilă, s-ar putea trezi să fie chemată în judecată ca parte responsabilă civilmente, pentru că ei aveau obligaţia să verifice inclusiv modul cum era asigurată securitatea tablourilor”, spun sursele consultate de “ring”. Interesant, mai mult de interesant. Se conturează, aşadar, o altă/nouă răsturnare de situaţie. Asupra căreia… vom reveni.

Reţeta românească a… jafului perfect?

Pur şi simplu, ei doar au folosit o şurubelniţă şi o rangă de 20 cm, din care au făcut un fel de pârghie pentru a forţa uşa. Totul s-a petrecut pe la 1-2 noaptea. Bineînţeles că s-a declanşat alarma. A venit poliţia, s-a uitat, nu a văzut nimic suspect şi, ulterior, hoţii (n.r. – mai precis Dogaru şi un alt complice, Adrian, acum de negăsit, întrucât Darie susţine că a stat afară) au luat cele şapte tablouri de pe pereţi, au venit cu ele acasă la Dogaru (n.r. – un apartament închiriat), le-au introdus în perne (n.r. – cu ajutorul tinerei Nataşa Timotei, prietena lui Dogaru) şi, astfel, le-au adus în ţară”. Nici cei de la Hollywood nu puteau crea un scenariu mai simplu. Să fie aceasta reţeta/definiţia… jafului perfect?

Darie: Tablourile nu au fost distruse

La un moment dat, Darie le-a declarat celor trei anchetatori olandezi că, “văzând cât de uşor se poate intra, au crezut că sunt obiecte/tablouri de valoare modestă, nu mai mult de 30.000-40.000 de euro”. De aici, probabil, şi sumele “jenant” de mici, cerute pe tablourile pe care le numeau Matiz (în loc de Matisse) sau Logan (în loc de Gauguin). Un alt lucru interesant este că, potrivit surselor “ring”, Darie “le-a spus că, în prezent, nu ştie unde se află tablourile”, dar că, “din câte cunoaşte el, tablourile ar exista, nu au fost distruse”. Poate tocmai de aceea au venit olandezii în ţară, crezând că sunt mai convingători decât procurorii DIICOT în a-i face pe hoţii români să spună unde sunt tablourile. Vor reuşi? Rămâne de văzut.