Gardul dintre vecini poate deveni motiv de scandal. Cine plătește și cui îi aparține

Un gard între două proprietăți pare, la prima vedere, o chestiune simplă. În realitate, împrejmuirea poate deveni rapid motiv de ceartă și chiar de proces între vecini. Codul civil stabilește însă reguli clare privind proprietatea asupra gardului, cheltuielile și respectarea hotarului.

Dacă gardul este construit pe linia de hotar dintre două terenuri, acesta este considerat, în principiu, o despărțitură comună și aparține ambilor proprietari, dacă actele sau alte dovezi nu arată altceva.

În această situație, și cheltuielile pentru construirea, întreținerea sau repararea gardului pot fi împărțite între vecini. Mai exact, fiecare coproprietar trebuie să contribuie proporțional cu dreptul său.

Dar ce se întâmplă dacă unul dintre vecini spune simplu: „Eu nu plătesc!”?

Refuzul nu îl scutește automat de obligația prevăzută de lege. Dacă vecinii nu ajung la o înțelegere, proprietarul care dorește realizarea împrejmuirii poate apela la instanță pentru ca celălalt să fie obligat să contribuie la cheltuieli.

Există și situații în care un vecin poate renunța la coproprietatea asupra despărțiturii comune și, implicit, la anumite cheltuieli de întreținere. Excepția apare, de exemplu, atunci când are o construcție sprijinită de gard sau beneficiază în alt mod de acesta.

O altă problemă frecventă este gardul construit pe terenul vecinului. Dacă împrejmuirea trece dincolo de hotar și ocupă o parte din proprietatea alăturată, persoana afectată poate cere restabilirea limitei dintre terenuri.

Atunci când hotarul este contestat, situația poate ajunge în instanță, iar o expertiză topografică și cadastrală poate stabili exact unde se află limita dintre proprietăți. Dacă se constată că gardul a fost amplasat ilegal, acesta poate fi mutat sau modificat.

Iar costurile pentru remedierea situației pot ajunge tot în sarcina celui care a construit gardul cu încălcarea dreptului de proprietate al vecinului. În funcție de caz, aici pot intra inclusiv costurile expertizei și cheltuielile de judecată.

Cât despre înălțimea gardului, atunci când nu există reguli speciale prevăzute de lege, urbanism sau obiceiul locului, aceasta se stabilește prin acordul vecinilor, însă nu poate depăși, potrivit regulii menționate, doi metri.

Așadar, înainte să ridicați gardul dintre două proprietăți, cel mai bine este să verificați actele, hotarul cadastral și să discutați cu vecinul. Pentru că un gard ridicat în grabă poate costa mult mai mult decât materialele din care este construit.