In memoriam, dr. Augustin Ilieş (1951-2015)

Astăzi, dr. Augustin Ilieş, fostul şef al secţiei Chirurgie Pediatrică a Spitalului Judeţean de Urgenţă Vaslui, va fi condus pe ultimul drum.

La data de 18 mai 2015, lumea medicală a Vasluiului avea să se despartă de unul dintre cei mai iluştri medici pe care aceste meleaguri i-au cunoscut în istoria lor, dr. Augustin Ilieş. O moarte violentă a pus capăt unui destin care, de-a lungul a treizeci de ani, a înnobilat activitatea breslei medicale din această parte de ţară, nu rareori vitregită de soartă şi vicisitudinile vremurilor. Tristeţea şi durerea momentului îi vor aduna din nou pe cei care l-au cunoscut şi preţuit cu adevărat.

Nume de rezonanţă pentru zona noastră, dr. Augustin Ilieş a făcut parte din acea categorie de medici care s-au identificat cu necazurile şi problemele oamenilor pentru care destinul le-a hărăzit să muncească, ceea ce avea să-l consacre ca personalitate de referinţă a locului.
Născut pe meleagurile de legendă ale Maramureşului, la data de 16 mai 1951, în localitatea Poiana Botizii, comuna Băiuţ, în familia Mariei şi a lui Pantelimon Ilieş, va absolvi cursurile liceului teoretic din Târgul Lăpuş, după care va urma cursurile Facultăţii de Pediatrie din cadrul Institutului de Medicină şi Farmacie Iaşi, pe care le absolvă în anul 1978. Se va specializa în chirurgie şi ortopedie pediatrică, în perioada 1981-1985, la spitalele „Grigore Alexandrescu” şi „Marie Sklodowska Qurie”, din Bucureşti, la şcoala celebrului chirurg pediatru Alexandru Pesamosca, şi va lucra cu iluştrii chirurgi ieşeni Nae Niculescu şi Gabriel Ionescu.
În anul 1992 obţine titlul de medic primar, iar imediat în anii următori va face două specializări în Occident, la Dundee General Hospital (Marea Britanie) şi Liege (Belgia). Din anul 1985, dr. Augustin Ilieş a trudit neîntrerupt, timp de 30 de ani în Spitalul Judeţean Vaslui, operând şi redând sănătatea a peste 200.000 de copii. Şi-a făcut astfel datoria faţă de bolnavi, faţă de profesia pe care şi-a ales-o, slujind în acelaşi timp, cu cinste şi devotament, chirurgia pediatrică, pentru delimitarea şi afirmarea căreia a luptat cu perseverenţă.
A reuşit astfel să înfiinţeze, mai întâi, Compartimentul de ortopedie şi chirurgie pediatrică (1990), apoi secţia de profil (1992), pe care a impus-o pe plan naţional prin realizările sale, prin prezentarea cazuisticii şi rezultatelor obţinute, în peste 30 de lucrări ştiinţifice la congresele naţionale de profil. A fost membru activ a trei societăţi medicale naţionale şi membru fondator al Societăţii Balcanice de Ortopedie şi Chirurgie Pediatrică; de asemenea, a colaborat la revista Pediatria, Revista Medico-Chirurgicală şi Pagini Medicale Bârlădene. Prin toate acestea avea să cinstească memoria maeştrilor săi, pe care îi evoca de fiecare dată cu căldură, şi să ridice prestigiul unităţii noastre.

olumul enorm de muncă, birocratizarea excesivă a actului medical, stresul zilnic generat de activitatea sa aproape permanentă, toate acestea aveau să-i secătuiască resursele interne, alunecând treptat într-o depresie în vecinătatea căreia ne aflăm mulţi dintre noi. În timp, cumulându-se, au condus la construirea tragicului deznodământ.
Portretul doctorului Augustin Ilieş ar fi incomplet dacă nu am sublinia latura creştină a personalităţii sale. Prin tot ce a făcut, a fost un om al bisericii, un creştin practicant, calitate în care a activat ca membru al adunării parohiale de la biserica “Sfânta Parascheva” şi chiar membru al adunării eparhiale a Episcopiei Huşilor pentru un mandat de patru ani (2004-2008). A contribuit la ridicarea capelei cu hramul “Izvorul Tămăduirii” din incinta Spitalului Judeţean Vaslui şi, de asemenea, este ctitorul unei biserici de lemn, în stil maramureşan, ridicată în satul său natal, Poiana Botizii, activităţi şi realizări care îi înnobilează personalitatea.
Cu regrete în inimile noastre şi cu sufletele cernite, nu ne rămâne decât să-l rugăm pe bunul Dumnezeu să-i ierte gestul pentru a ajunge şi el acolo unde orice bun creştin nădăjduieşte să ajungă. Minunatei sale familii, puterea şi tăria de a trece peste această grea pierdere, pentru a-l pomeni şi cinsti aşa cum se cuvine. Pentru noi rămâne un reper profesional şi etic.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace!