A inceput Saptamana Patimilor

Astazi, am intrat in Saptamana Mare a Pastelui sau Saptamana Patimilor.

In aceasta saptamana, preotii spun ca ar trebui să facem milostenie si să ne împăcăm cu cei cu care, poate, am mai avut conflicte.

In bisericile din toată țara au inceput inca de ieri, de Florii, slujbele speciale denumite Denii, unde credinciosii vor putea asculta citiri sfinte care amintesc de momentele din viața Mântuitorului, de la intrarea în Ierusalim și până la Învierea Sa.

Este săptămâna când credincioșii se pregătesc să primească lumina Învierii, este săptămâna presărată cu frumoase rânduieli şi obiceiuri străvechi. Este o săptămână sfânta, binecuvântată, în care postul trebuie ținut strict și pregătirile de Paște făcute ca la carte.

Fiecare zi din Săptămâna Mare are o semnificație aparte și este însoțită de slujbe speciale, încărcate de emoție și simbolism, care rememorează ultimele momente din viața pământească a lui Iisus Hristos: de la intrarea Sa în Ierusalim, la Cina cea de Taină, trădarea, arestarea, judecata, drumul Crucii, Răstignirea și Punerea în Mormânt.

Lunea din Săptămâna Mare este dedicată comemorării patriarhului Iosif, fiul lui Iacov, vândut de frații săi pentru treizeci de arginți. Acesta este considerat o prefigurare a lui Hristos – și El vândut pentru aceeași sumă de către Iuda.  Mesajul acestei zile este unul de reflecție profundă asupra responsabilității personale, amintind că Dumnezeu este iubire, dar și dreptate

Marțea din Săptămâna Mare este dedicată pildei celor zece fecioare, un text evanghelic menit să ne țină trează conștiința și să ne amintească de importanța vegherii continue în Hristos. Această pildă ne învață că doar trăind cu adevărat în voia lui Dumnezeu putem avea un răspuns demn la judecata de apoi. Hristos trebuie să fie prezent în fiecare dintre noi, clipă de clipă. Dintre cele zece fecioare, cinci aveau doar candele goale, fără untdelemn, iar celelalte cinci erau pregătite cu candele și untdelemn. Această imagine simbolizează diferența dintre o viață trăită egoist, fără a-i lua în seamă pe ceilalți (candele fără untdelemn), și una în care credința este însoțită de fapte bune, evlavie și milostenie (candele cu untdelemn).

Miercurea din Săptămâna Patimilor este marcată de pomenirea femeii păcătoase care, mișcată de recunoașterea dumnezeirii lui Hristos, a spălat cu lacrimi picioarele Lui și le-a uns cu mir. Gestul său, încărcat de pocăință sinceră și dorință de iertare, simbolizează curățarea sufletului și începutul unei vieți noi. Ea a făcut ceea ce femeile mironosițe aveau să facă după îngroparea Domnului, anticipând astfel ritualul ungerii cu miresme. Prin lacrimile sale, cerea dezlegarea păcatelor: „Dezleagă-mi păcatele, Doamne, precum eu mi-am dezlegat părul”.

 

Joia Mare este o zi deosebit de importantă, fiind dedicată comemorării a patru momente esențiale din viața Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor – un gest suprem de smerenie, Cina cea de Taină – în cadrul căreia este instituită Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească a Domnului, și începutul pătimirii Sale, prin trădarea lui Iuda. La Cina cea de Taină, Hristos oferă ucenicilor o poruncă nouă: „Să vă iubiți unii pe alții. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unii pe alții”. Această iubire devine semnul distinctiv al celor ce Îl urmează.

Vinerea Mare este ziua în care Biserica face pomenirea Sfintelor și Mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului, culminând cu răstignirea Sa pe Cruce și cu mărturisirea tâlharului recunoscător care a dobândit Raiul. Această zi este o zi cu totul aparte în calendarul ortodox, fiind o zi aliturgică – adică nu se săvârșește niciuna dintre cele trei Sfinte Liturghii. Această zi este marcată de adâncă reculegere și doliu spiritual, întrucât se rememorează patimile și moartea Mântuitorului pe Cruce.

Sâmbăta Mare este ziua tăcerii, a așteptării și a speranței. Este ziua în care Hristos, cu trupul așezat în mormânt, coboară cu dumnezeirea Sa în iad pentru a-i elibera pe cei drepți adormiți din veac. Acest moment profund este celebrat prin Prohodul Domnului, o slujbă emoționantă în care Biserica își exprimă durerea pentru moartea Mântuitorului, dar și bucuria Învierii iminente.

 

Săptămâna Patimilor este și un timp dedicat curățeniei și pregătirilor pascale. Luni este considerată ziua în care gospodinele încep curățenia generală a casei, în semn de reînnoire.

În general se fac treburile grele prin gospodărie: se spală geamurile, se mătură, se aspiră. Curățenia se încheie de regulă până miercuri. În zilele următoare se pregătesc bucatele tradiționale ce vor fi așezate pe masa de Paște.

În Joia Mare se vopsesc ouăle – un simbol al vieții și al biruinței asupra morții. De asemenea, joia este ziua dedicată pomenirii morților. Se împart colaci, vin, miere și fructe. Tradiția spune că în această zi sufletele celor adormiți revin acasă, iar gospodarii aprind focuri pentru a le călăuzi.

De Vinerea Mare există și obiceiul scăldatului în rouă sau în apă curgătoare, pentru sănătate. Se spune că dacă plouă în această zi, anul va fi roditor. Mai mult, se spune că dacă te scufunzi de trei ori în apă rece în această zi vei fi sănătos tot anul.

Sâmbăta este ultima zi de pregătire pentru Paște. Se gătesc bucatele, se sacrifică mielul, se pregătesc hainele de sărbătoare. Seara, oamenii merg la Înviere cu coșuri cu mâncare pentru sfințit: ouă roșii, pască, cozonac, drob, friptură – toate acoperite cu un ștergar curat. Lumina Învierii este adusă în case și urmează prima masă pascală.

Săptămâna Mare este o perioadă profund spirituală, marcată de tradiții și obiceiuri care îmbină rânduielile bisericești cu cele populare, transmise din generație în generație.