Săpunul este unul dintre cele mai folosite produse de igienă personală din întreaga lume. A fost folosit încă de acum 6.500 de ani de către vechii sumerieni, care l-au creat din cenuşă şi uleiuri şi îl utilizau atât pentru curăţare, cât şi pe post de remediu medicinal. Tehnica preparării săpunului a fost preluată apoi de către egipteni şi greci, cu mai bine de 4.000 de ani în urmă. Germanii şi galii au fost cei care au folosit săpunul şi ca spumă de ras. Pentru crearea lui au utilizat grăsime provenită de la capre, cerbi sau vite.
Mai târziu, în primul secol al erei noastre, romanii au început să producă săpun pe bază de sodă şi grăsimi animale. Pentru că nu mirosea, nobilii bogaţi îl utilizau împreună cu diverse flori aromatice care aveau scopul de a le înmiresma coprurile.
Denumirea de „săpun” provine de la Muntele Sapo, un loc legendar din Roma antică unde aveau loc sacrificii ritualice de animale. Grăsimea de la aceste animale se amesteca cu cenuşa de sub altarul ceremonialelor, iar substanţa rezultată se scurgea, în urma ploilor, pe malurile râului Tibru, de la poalele muntelui. Femeile care veneau să spele rufele aici au observat că, după ploi, rufele lor rămâneau mult mai curate.
În acest fel săpunul a ajuns să fie folosit nu doar pentru curăţarea trupului, cât şi a hainelor, până la inventarea detergenţilor.