Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui vă invită la două evenimente: vernisajul expoziției „Alchimia culorilor” și vernisajul expoziției „ROMLAG 1945 – 1965”.

Miercuri, 10 iulie 2024, Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui organizează Expoziția „Alchimia Culorilor” care v-a începe la ora 11:00 în Sala Arta .  În aceeași zi, muzeul mai organizează vernisajul expoziției „ROMLAG 1945 – 1965” care va putea fi vizitat până la 10 august 2024.

 

Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui, instituție aflată în subordinea Consiliului Județean Vaslui, în colaborare cu Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Museikon și Muzeul de Istorie și Științele Naturii Aiud, organizează Expoziția „Alchimia Culorilor” în Sala Arta a muzeului.  Expoziția cuprinde rezultatele a două proiecte de cercetare realizate de către Dumitrița Daniela Filip, restaurator la Muzeul Național al Unirii Alba Iulia și Elena Botez, restaurator la Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui.
Publicul va descoperi tehnica de pictare a icoanelor pe lemn folosind culorile (pigmenții) obținuți din pământuri de proveniență locală (județul Alba) și metode de preparare a acestora, precum și modalitatea de obținere a culorilor de origine vegetală și animală, obținerea soluției tinctoriale, folosirea mordanților în vopsitul lânii și al mătăsii. Pentru a înțelege procesul de preparare al pigmenților, expoziția va fi completată cu un număr de minerale, cum ar fi: cinabrul, hematitul, azuritul cu malachit, limonitul etc.

Tot în Muzeul Județean ”Ștefan cel Mare”, va avea loc expoziția ROMLAG 1945-1965. Acest titlu sugestiv are rol de a evoca sistemul concentraționar și represiv instituit înainte de 1945 dar și în timpul regimului de tip stalinist din Republica Populară Română. Narațiunea personalizată a spațiului represiv și totalitar este făcută printr-o abordare interdisciplinară a noilor tehnologii media cu cercetarea cartografică. Îmbinarea celor două arii permite o comunicare directă și imersivă în spațiul represiv cuprins între 1945-1965 prin intermediul hărților, fotografiilor și documentelor expuse în premieră publicului. Odată ce vizitatorul interacționează cu obiectul fizic: harta expusă și materialul fotodocumentar, itinerariul este marcat de o instalație bazată pe utilizarea noilor tehnologii. Aprofundarea în spațiul istoric este completată prin furnizarea de hărți interactive digitale care redau în mod particularizat istoria Romlagului, iar vizitatorul va putea controla în
integralitate experiența de informare și gradul de aprofundare în funcție de interesul asociat tematicilor integrate în expoziție. Expoziția cuprinde 5 secțiuni tematice: Rezistența, Revoltele, Închisoarea Politică, Deportările și Frontierele. Fiecare zonă de cercetare analizează impactul regimului represiv prin utilizarea hărților ca instrument de orientare istorică în procesul de analiză a fenomenului comunist în România.

Rezistența este abordată cronologic prin evidențierea a două mari faze: prima între 1944, anul în care au luat naștere primele grupări și 1947, iar a doua între 1948 și începutul
anilor 1960.
Revoltele au fost adevărate răscoale țărănești, ele fiind îndreptate atât împotriva politicii de transformare socialistă a agriculturii – denumirea propagandistică a colectivizării, cât și
împotriva regimului comunist. Totodată, astfel de reacții violente au avut loc în mai multe regiuni din România, precum și în 1962, ultimul an al colectivizării.
Penitenciarul a conferit comuniștilor două moduri principale de control prin:
1) exterminarea deținuților declarați drept irecuperabili pentru noua orânduire social-politică, precum elita politico-militară a statului român interbelic, printre care foști prim-miniștri,
miniștri sau personalități din domeniile culturale, economice și religioase.
2) reeducarea unui segment al populației concentraționare, percepută de regim ca fiind recuperabilă. Erau văzuți astfel tinerii, studenții, muncitorii și țăranii, aceștia fiind principalele categorii de victime ale reeducării prin violență de tip Pitești.
Deportarea a început în dimineața zilei de 18 iunie 1951, între orele 2:00 – 3:00, moment în care trupele represive implicate s-au deplasat la domiciliile celor care aveau să fie
deportați, aceștia figurând pe listele întocmite special pentru această acțiune. Operațiunea efectivă de deportare a început la ora 4:00. În total, 20.271 de militari au fost implicați în
desfășurarea deportării. Urcați în trenuri, deportații au fost lăsați în câmp deschis, fiind nevoiți să-și construiască propriile adăposturi.
Frontierele marchează fenomenul refugierii din România, care a crescut în intensitate după ce comuniștii au câștigat, prin fraudă, alegerile din 19 noiembrie 1946. În urma acestor încercări, cei prinși, care ulterior au fost condamnați și închiși în penitenciarele politice din România comunistă, aveau să fie cunoscuți în lumea carcerală sub denumirea de frontieriști.

 

Vă așteptăm la Muzeu!