Noua Zeelandă: un munte a primit statutul de persoană și are toate drepturile unui om

Taranaki, un munte din Noua Zeelandă, considerat un strămoș de către populația indigenă, a fost recunoscut drept persoană juridică, după ce o nouă lege i-a conferit toate drepturile și responsabilitățile unei ființe umane.

Muntele Taranaki, acum cunoscut sub numele său maori, Taranaki Maunga, este cea mai recentă formă naturală căreia i s-a acordat statutul de persoană în Noua Zeelandă. Țara a mai recunoscut anterior un râu și o porțiune de pământ sacru ca fiind „persoane”. Acest vulcan care nu este activ, este al doilea cel mai înalt de pe Insula de Nord a Noii Zeelande, având 2.518 metri altitudine, și este o destinație populară pentru turiști, drumeții și sporturi de iarnă. Această recunoaștere juridică admite furtul muntelui de la populația maori din regiunea Taranaki după colonizarea Noii Zeelande. Legea, adoptată joi, face parte dintr-un acord al guvernului de a compensa popoarele indigene pentru nedreptățile comise asupra pământului de-a lungul timpului.

Cum poate un munte să fie considerat persoană

Legea adoptată joi îi oferă lui Taranaki Maunga toate drepturile, puterile, îndatoririle, responsabilitățile și obligațiile unei persoane. Personalitatea sa juridică poartă numele de Te Kāhui Tupua, fiind definit de lege drept „un întreg viu și indivizibil”. Aceasta include Taranaki, vârfurile sale și pământul din jur, „inclusiv toate elementele lor fizice și metafizice”. O entitate nou creată va fi „chipul și vocea” muntelui, conform legii. Aceasta va fi formată din patru membri ai triburilor maori locale (iwi) și patru membri desemnați de ministrul conservării din Noua Zeelandă.

Istoria muntelui și de ce este atât de important

  „Muntele a fost dintotdeauna un strămoș venerat, o sursă de hrană fizică, culturală și spirituală și un loc de odihnă finală”, a declarat Paul Goldsmith, parlamentarul responsabil cu acordurile dintre guvern și triburile maori. Însă, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, coloniștii Noii Zeelande au furat mai întâi numele Taranaki, apoi și muntele însuși. În 1770, exploratorul britanic James Cook a zărit vârful de pe corabia sa și l-a numit Mount Egmont. În 1840, triburile maori și reprezentanții Coroanei Britanice au semnat Tratatul de la Waitangi, documentul fondator al Noii Zeelande, prin care Coroana promitea că maorii își vor păstra drepturile asupra pământurilor și resurselor lor. Totuși, versiunile în maori și în engleză ale tratatului erau diferite, iar încălcările tratatului de către britanici au început imediat. În 1865, o vastă întindere de pământ din Taranaki, inclusiv muntele, au fost confiscate ca pedeapsă pentru revolta maorilor împotriva Coroanei. În următorul secol, grupurile de vânătoare aveau autoritate în administrarea muntelui, însă maorii nu. „Practicile tradiționale maori legate de munte au fost interzise, în timp ce turismul a fost promovat”, a spus Goldsmith. Însă, o mișcare de protest a maorilor din anii 1970 și 1980 a dus la o recunoaștere crescută a limbii, culturii și drepturilor lor în legislația Noii Zeelande. Compensarea pentru nedreptății a inclus miliarde de dolari în acorduri de despăgubire prin Tratatul de la Waitangi, cum ar fi înțelegerea din 2023 cu cele opt triburi din Taranaki.

Cum își va exercita muntele drepturile?

„Astăzi, Taranaki, muntele nostru, muntele nostru strămoșesc, este eliberat de lanțurile nedreptății, ale ignoranței, ale urii”, a declarat Debbie Ngarewa-Packer, co-lider al partidului politic Te Pāti Māori și descendentă a triburilor Taranaki. „Am crescut știind că nimeni nu ne poate rupe legătura cu el”, a adăugat ea. Drepturile legale ale muntelui au scopul de a-i proteja sănătatea și bunăstarea. Acestea vor fi folosite pentru a preveni vânzările forțate, pentru a-i restabili utilizările tradiționale și pentru a permite lucrări de conservare care să protejeze fauna și flora nativă. Accesul public va fi menținut.

Alte locuri din Noua Zeelandă cu statut de persoană

Noua Zeelandă a fost prima țară din lume care a recunoscut caracteristici naturale drept persoane. În 2014, o lege a conferit acest statut pădurii native Te Urewera de pe Insula de Nord. Statutul de proprietate al guvernului a fost anulat, iar tribul Tūhoe a devenit gardianul pădurii. „Te Urewera este străveche și veche, o fortăreață a naturii, plină de istorie; peisajul ei este plin de mister, aventură și frumusețe”, așa începe legea, descriind apoi semnificația spirituală a pădurii pentru maori. În 2017, Noua Zeelandă a recunoscut Râul Whanganui ca persoană, ca parte a unui acord cu triburile locale.

Cât de mult sprijin a avut legea

Proiectul de lege care recunoaște statutul de persoană al muntelui a fost adoptat în unanimitate de cei 123 de parlamentari. Votul a fost întâmpinat cu un waiata, un cântec maori, din partea publicului, alcătuit din zeci de persoane venite în capitala Wellington din regiunea Taranaki. Întânirea a oferit un moment de respiro într-o perioadă tensionată pentru relațiile rasiale din Noua Zeelandă. În noiembrie, zeci de mii de oameni au mărșăluit spre Parlament pentru a protesta împotriva unei legi care ar redefini rigid Tratatul de la Waitangi. Oponenții spun că această lege, care nu este așteptată să fie adoptată, ar reduce drastic drepturile legale ale maorilor și ar anula progresele realizate în ultimele cinci decenii.