“Divorțăm, divorțăm, dar nu vrem să ne separăm!
– Este posibil divorț fără partaj?
– Cu siguranță, da!”
Mulți oameni consideră că procedura de divorț implică și împărțirea bunurilor comune dobândite de către soți în timpul căsătoriei. Nu este de condamnat acest raționament având în vedere legătura strânsă dintre cele două instituții, divorțul pe de o parte și partajul bunurilor comune, pe de cealaltă parte.
Divorțul vizează exclusiv raporturile de familie, de pildă, numele ce va fi purtat de soți după divorț, modul de exercitare a autorității părintești, stabilirea locuinței minorilor și obligațiile de întreținere în sarcina părintelui ce nu locuiește cu minorii în mod statornic.
Important este de menționat faptul că, regimul matrimonial încetează între soți de la data introducerii cererii de divorț. Asta înseamnă că bunurile ce vor fi dobândite de către soți ulterior acestui moment vor fi considerate bunuri proprii, iar nu bunuri comune în devălmășie (în ipoteza regimului matrimonial al comunității legale de bunuri).
Partajul bunurilor comune dobândite de către soți în timpul căsătoriei poate fi cerut fie odată cu cererea de divorț, fie ulterior printr-un proces distinct. De altfel, dacă foștii soți nu doresc partajarea bunurilor comune, ei pot rămâne proprietari în devălmășie pentru toată viața
Dezavantajul partajului în instanță este taxa de timbru ce trebuie plătită de către reclamant, care este în cuantum de 3% din valoarea bunurilor de împărțit.
Prin urmare, în lipsa unei cereri exprese cu privire la partajarea bunurilor comune, hotărârea de divorț va face referire exclusiv la raporturile de familie.
Sursa: